A INCEPUT CIRCUL...

Sarbatorile Iasului seamana de ceva ani cu un balci autentic.Uneori te intrebi ce legatura crestina poate exista intre Sfanta Paraschieva si zecile de corturi din care se aud muzici ciudate,la care fete tuciurii(prea multe,zau) vand vata pe bat,porumb fiert,mititei si tot felul de birbrizuri.Cei cativa mestesugari autentici abia de se pot gasi prin multime.Veniti din Harghita,Maramures,Prahova isi expun frumos marfa (care de regula consta in cojoace,ii,oale) si asteapta cuminti sa te interesezi de una,de alta.Nu te trag de mana si,dupa cum am observat azi,nici nu te imbie cu promotii sau cine stie ce reduceri.Oare asa era si pe vremea lui Creanga?Nu stiu...

Ceeace va pot spune e ca traficul a luat-o rau razna,mersul pe jos si datul din coate fiind cel mai indicat.In rest,primaria a dorit organizarea cat mai discreta,sa se asorteze cu criza... dar binecunoscutele concerte tot si-au facut loc in program.

Daca doriti sa veniti la Iasi in aceste zile,ganditi-va bine!

Plecarea in Franta

Am avut dragii mei un program foarte ,foarte obositor in ultima perioada.Seara cad din picioare de oboseala(si la propriu si la figurat)Durerile de cap nu-mi mai dau pace nici in somn...A fost o perioada extrem de stressanta mai ales din cauza plecarii sotului meu in Franta.Stiu suna bine,cine nu si-ar dori?2 saptamani pe meleaguri straine,vizite in Budapesta,Viena,Paris...Un proiect de parteneriat intre scoli a facut posibila aceasta excursie.Plecarea lui a fost pregatita de mine,de la cumparaturi pana la banii de buzunar...Bani care nicidata nu sunt suficienti,mereu se termina prea rapid,mereu mai e ceva de cumparat...bani a caror lipsa provoaca dureri de cap.Septembrie-octombrie e perioada in care noi,cadrele didactice o ducem cel mai greu...Dar ,l-as mania pe Dumnezeu sa spun ca eu nu ma descurc.Firea mea calma mi-a adus si in acest an,copiii noi la pregatire si sa nu-i uit si pe cei din anii trecuti care s-au reintors cu drag la "doamna noastra draga".Muncesc intelectual,muncesc fizic intr-o zi cat altii intr-o saptamana si tot nu e suficient.Acesta e paradoxul!Acest lucru ma dispera,imi provoaca dureri de cap...Ieratre daca am intrat prea mult in problemele mele...stiu sunt doar ale mele....

Plecarea in Franta a provocat reintoarcerea mea la scoala in care am predat in primul an de invatamant.Acolo preda azi sotul meu si eu,ii tin cateva ore.Ieri au fost doua,maine mai sunt trei... Am facut doua ore de exceptie si chiar de suna a lauda va spun ca nu e meritul meu neaparat ci mai degraba al lor.Am comunicat cu ei ca si cum ne stiam de o viata.N-am spus(asa cum spun la orele mele)"lasa vorba","linisteste-te"..Am facut matematica cu mintEa si sufletul asa cum trebuie...Pot spune ca eu la scoala depun un efort mult,mult mai mare...Mi-as dori sa ma pot reintoarce acolo...merit... Va doresc o zi frumoasa!

Ziua libera

Dragii mei nu doresc a va reaminti ca azi e sambata si,in mod normal e o zi de odihna.Nu,asta sunt sigura ca nu ati uitat.Doresc a va vorbi despre zilele libere din timpul saptamanii,zile pe care unii dintre profesori le vaneaza pur si simplu.Asa se face ca eu la orar trebuie sa am grija ca ,mai ales vinerea lumea sa fie cat mai libera.

Vineri o dna prof,aflata in primul an de invatamant imi intinde orarul domniei sale aratandu-mi ziua de luni,zi in care avea 8 ore.E mult,asa este...eu ii trecusem 5 i-a si-a mai pus 3 la ciclul primar si asa s-au adunat 8.Dorea sa-i iau prima ora iar ptr asta trebuia sa ma mobilizez(ptr a nu stiu cata oara) si sa o iau de la capat.I-am spus politicos ca e prea tarziu si ca eu nu am nicio vina ca ea si-a aglomerat programul.In aceasta situatie,i-am reamintit in treacat,ca sigur are o zi libera.Raspunsul sau:"da,marti nu am ore dar trebuie sa spal,sa calc, sa fac mancare,deci nu-i libera".M--am uitat la ea ca traznita...vorbea serios...am plecat de langa ea dand din umeri si intrebandu-ma:e de ras sau de plans?

Va doresc din suflet o zi...foarte libera!

Singur acasa !

Alaltaieri a lipsit de la scoala si nimeni nu mi-a putut raspunde la intrebarea "de ce"...Ieri,s-a reintors trista,ravasita,obosita...Inainte de a iesi din clasa privirea imi fuge spre banca ei...E singura,cu capul pe banca,ascunzandu-si privirea.Ma duc la ea si incerc sa vad ce probleme are"doamna va rog sa ma lasati acasa"...Eu te las,i-am spus,dar ai lipsit si ieri...Cu cat te indepartezi de scoala ,de noi, cu atat mai greu iti va fi sa te reintorci...Sa nu uiti ca aici,colegi si diriginte am ras si plans impreuna,am mers la film si la teatru,am colindat strazile si parcurile orasului,am adoptat acel "mereu impreuna"si ne-am transformat intr-o alta familie.Lacrimi grele incep sa-i curga pe obraji,obraji tineri ce ar trebui sa cunoasca doar zambete...O rog sa accepte sfaturile lui Lori(ca ea este specialista).La inceput refuza dar apoi accepta.

Dupa amiaza,ma trezesc cu niste batai timide la usa...E ea...oarecum rusinata ca si-a permis sa ma deranjeze acasa dar"trebuia sa vorbesc cu dv,sa va multumesc,sa va promit ca incerc sa raman verticala chiar daca imi e atat de greu".Am primit-o cu bratele deschise,i-am ascultat gandurile si trairile... un copil...singur acasa caruia ii este dor de mama,de certurile si imbratisarile ei..un copil care nu-si explica de ce pentru ea nu poate exista normalitate.La plecare ma imbratiseaza si pleaca zambind...Cat va tine zambetul sau,n-as putea sa va spun...

Sedinta cu parintii

Aseara am participat, in calitate de parinte,la sedinta cu parintii elevilor din clasa lui Mada. Prezenta impresionanta a fost remarcata si de dna diriginta.Au fost facute informatiile necesare si apoi s-a trecut la discutii libere.Un tatic o roaga pe dna diriginta sa tipe la copila lui,sa nu mai vina imbracata la scoala ca la bal,sa nu se mai macheze...De ce sa tipe diriginta?Tu parinte unde esti?Un altul o roaga in repetate randuri pe prof.sa-i impuna baiatului... sa se tunda!!!Oameni buni,deja incepusem sa ma voiesc pe scaun...Unde este autoritatea parintelui?Pai daca nu ma pot impune la tinuta,la tuns,atunci unde?Ce fac eu?Sau poate e mai usor de pasat asupra scolii responsabilitatea.Se ajunge incet,incet la note.Nu este prima data cand,o dna doctor a carei fetita are note destul de mici,aduce in discutie "bunatatea prof la note".Adica vezi Doamne,daca ai intrat la acest colegiu(fata ei n-a dat admitere,a venit dupa) trebuie sa ai privilegii,sa fii iertat si daca stii de 5 sa-ti puna 7-8 ca doar inveti la scoala de elita...In aparare i-a venit tatal altui elev slab,om cu functii importante,care spune"O sa vina elevul Niculae de la TG.Frumos si o sa le ia locul".Uimita dna dirig il intreaba:"il stiti pe elevul Niculae,venit de la Tg Frumos anul trecut?A venit la noi in clasa a VIII,a intrat la prima clasa in clasa a IX(adica a avut media de admitere in jur de 9,8) si,la testele initiale de anul acesta a luat singura nota de 10 la mate".Ei,m-am simtit razbunata! Acel domn,si toti ca el,a intrat in propria-i plasa.A fost redus la tacere cu propriile lui arme.

Pentru a nu stiu cata oara mi s-a confirmat ideea ca fiecare isi are copiii pe care ii merita!

Cum trece vremea...

Stau si ma gandesc cand oare au trecut atatia ani...Parca ma vad in urma cu 14 ani cochetand cu intrebarea" sunt ori nu insarcinata" .Simt linistea serii cand am mers la primul control si am aflat ca,dupa 4 ani,vom fi trei...Mergeam de mana si ne faceam planuri.Nu ne-am planificat dar nici nu ne-am gandit ca n-ar fi cazul...Momentul potrivit nu ar fi fost niciodata.Atunci,Dumnezeu a hotarat pentru noi...Faceam naveta si dealul acela pe care-l urcam zi de zi era gimnastica mea...In luna august am dat concursul de titularizare si..l-am luat..La inceputul lui septembrie ne-am dat definitivatul si..l-am luat..Apoi,am asteptat sa apara minunea..Pe 29 septembrie seara,am fost operata...Cand am auzit:aveti un baiat! gandul mi-a zburat la sotul meu pe care il inebunisem cu" fetita noastra,Madalina".Am ramas cu Madalin!Se spune ca baietii seamana cu mamele...la mine trebuia sa fie exemplul care infirma regula...Singura asemanare este aceea ca plange la fel de usor ca si mine in rest...Dar nu conteaza...

Cand m-am intors acasa de la maternitate nu am gasit casa plina de flori sau lumini...Ma astepta doar mama....Dupa o saptamana am ramas singura, cu operatia,cu copilul ,cu casa...Nu mi-a fost usor..chiar pot spune ca nu mi-a fost usor deloc...Sotul meu a mai facut o facultate,timp in care au am stat acasa si am avut grija de tot si de toate...Cu copilul in brate sau pe picioare dadeam meditatii...am avut mereu noroc de copiii buni si intelegatori,copiii care m-au iubit..Ei,elevii erau aproape singurii ce-mi deschideau usa...Nimeni nu s-a gandit ca as putea sa fiu obosita,ca poate o noapte as vrea sa dorm si eu,fara sa ma trezesc...Si daca azi,dupa 14 ani,inca mai plang cand scriu aceste amintiri inseamna ca m-au durut...m-au durut atat de mult incat fiecare celula a organismului meu a refuzat pana si gandul unui al doilea copil... M-am bucurat de zambetul copilului meu..I-am daruit ce si cum m-am priceput eu mai bine iubirea,caldura...Dupa trei ani m-am reintors la scoala..A inceput o noua perioada grea.A fost perioada bonelor,a gradinitelor de stat si private..Doamne cand ma gandesc!

La 4 ani a inceput sa mearga la pescuit cu sotul meu.Aveam nevoie de timp pentru a invata ptr gradul II...Deja era altceva...Apoi anii au trecut parca mai usor.A venit scoala....Azi este elev in clasa a VIII,este mai inalt decat mine si pot spune ca ma mandresc cu el.A meritat tot efortul depus...a trecut..

Ziua de ieri

Ieri a fost una din acele zile in care,daca ai sti ce te asteapta mai bine te-ai inchide in casa.A plutit in aer un iz de scandal, de cea mai buna calitate.Am inceput-o cu ai mei elevi care si-au verificat taria pumnului,"asa in joaca"...apoi si-au exersat lacrimile.Apoi au inceput colegii:ba ca elevul x nu vrea sa faca parte din echipa scolii si eu trebuie sa-l oblig,ba ca nu-i mai sufera ca s-au obraznicit,ba ca nu mai invata...Apoi a aparut in sfarsit colega de arte plastice caruia evident nu-i convenea orarul...Am ajuns acasa cu dureri de inima...Pe drum insa,soferii trec pe rosu,vanzatorii au fie probleme cu marfa fie cu lipsa clientilor..adica nimeni nu-i multumit.Acasa,incerc ca de fiecare data sa ma calmez...refac orarul,sun la parinti,fac mancare...Pantalonii de 1 mil de lei ai lui Mada se arata in fata-mi rupti si atunci explodez ca o bomba...Trebuie sa ma intalnesc cu o colega careia ii pocesc si numele si prenumele(imi zice :nu va mai chinuiti ca n-o nimeriti nicicum) ..Imi mai trebui o placuta in mana cu "stresata"....Ma intorc acasa gandindu-ma la raportul pret calitate..asa in general...Pe drum alte cunostinte care evident nu au servici,nu au bani,nu au...sperante.Atat de multa energie negativa am strans ieri incat azi presimt ca o voi oferi.Sa auzim de bine!