vineri, 2 octombrie 2009

Singur acasa !

Alaltaieri a lipsit de la scoala si nimeni nu mi-a putut raspunde la intrebarea "de ce"...Ieri,s-a reintors trista,ravasita,obosita...Inainte de a iesi din clasa privirea imi fuge spre banca ei...E singura,cu capul pe banca,ascunzandu-si privirea.Ma duc la ea si incerc sa vad ce probleme are"doamna va rog sa ma lasati acasa"...Eu te las,i-am spus,dar ai lipsit si ieri...Cu cat te indepartezi de scoala ,de noi, cu atat mai greu iti va fi sa te reintorci...Sa nu uiti ca aici,colegi si diriginte am ras si plans impreuna,am mers la film si la teatru,am colindat strazile si parcurile orasului,am adoptat acel "mereu impreuna"si ne-am transformat intr-o alta familie.Lacrimi grele incep sa-i curga pe obraji,obraji tineri ce ar trebui sa cunoasca doar zambete...O rog sa accepte sfaturile lui Lori(ca ea este specialista).La inceput refuza dar apoi accepta.
Dupa amiaza,ma trezesc cu niste batai timide la usa...E ea...oarecum rusinata ca si-a permis sa ma deranjeze acasa dar"trebuia sa vorbesc cu dv,sa va multumesc,sa va promit ca incerc sa raman verticala chiar daca imi e atat de greu".Am primit-o cu bratele deschise,i-am ascultat gandurile si trairile... un copil...singur acasa caruia ii este dor de mama,de certurile si imbratisarile ei..un copil care nu-si explica de ce pentru ea nu poate exista normalitate.La plecare ma imbratiseaza si pleaca zambind...Cat va tine zambetul sau,n-as putea sa va spun...

7 comentarii:

INCERTITUDINI spunea...

Trist..
Vezi tu, Elite,, copiii ashtia ,ramashi din diverse motive singuri , sunt fiintze, cu adevarat, triste. Viatza lor este formata din bucatzi. Care nu se leaga.
Totuzhi. Te-a cautat pe tine. Eshti solutzia ei salvatoare. Colacul din mijlocul valurilor.
M-a induioshat...
O zi buna!

Dana spunea...

Bineinteles ca sunt cu ochii in lacrimi!!
Ce trist,Doamne!!Mare noroc pe fata asta ca are o diriginta ca tine!!!
Mare noroc pe "scoala de cartier" ca are un psiholog ca Lori!!!
Cate din scolile asa zis de elita se pot lauda cu oameni ca voi?

Ana-Maria spunea...

Ioiii,mi-au dat lacrimile,elite!Biata fatuca!A inceput sa isi care singurica crucea si greutatile mult prea devreme pentru ea...dar ,din pacate sau din fericire ,asta o va imuniza,in timp,pentru toate celelelate greutati ale vietii viitoare...
Ce bine ca ii esti alaturi!

CORA spunea...

Felicitari, doamna diriginta, pentru ca esti alaturi de copiii tai, iar ei simt asta si stiu ca esti un umar pe care se pot sprijini atnci cand le este greu!

pescarusul argintiu spunea...

Tinerii de varsta acestei fetite in prag de adolescenta sunt fragili si vulnerabili, mai ales cand percep singuratatea si lipsa de sustinere a familiei.
Sa-i ofere viata tot ce are mai bun, iar tie, draga Elite, binecuvantare si ocrotire neintrerupte!

Manole spunea...

Of , Doamne!

starsgates spunea...

E greu să fi singur la orice vârstă, dar atunci când eşti copil e o tragedie.