duminică, 18 octombrie 2009
A pierde...
Cand iti pierzi telefonul,ochelarii,un cercel sau mai stiu eu ce lucru drag ,te superi...cauti disperat prin toate ungherele casei si,apoi resemnat iti spui ca telefonul oricum era demodat,ochelarii nu erau tocmai potriviti...ii inlocuiesti rapid...
Injuri cand pierzi tramvaiul dimineata si te intrebi de mii de ori"de ce nu m-am imbracat mai rapid?,de ce era asa fierbinte cafeaua?"...apoi,resemnat il astepti pe urmatorul .
Pierzi un examen,un loc de munca si dai vina pe toti si pe toate,ai impresia ca ai fost "lucrat",ca cineva are ceva cu tine...resemnat astepti sa mai treaca un timp,cauti...speri...gasesti
Cand iti pierzi capul dai vina pe dragoste si te bucuri ca in sfarsit s-a intamplat si cu tine...
Cand insa pierzi pe cineva drag,ramai ...gol...gol de sentimente de ganduri,de intrebari...nu te poti resemna,nu mai astepti nimic...e o pierdere peste care nu se pot asterne decat amintiri...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
10 comentarii:
Buna dimineta!
In fata a ceea ce spui , ramai muta. Si intelegi ca suntem trecatori. Suferi. Plangi. Cauti explicatii. Nu prea gasesti.
Te intorci catre tine. Si catre cei dragi. Pe care ii ai alaturi. Au nevoie de tine. Intreaga.
O zi luminoasa!
Vine o zi...
Rămâi cu speranţa că odată şi-odată o să vă mai întâlniţi măcar acolo unde nu mai este suferinţă.
Mutumesc Gina!Suntem anonimi si trecatori...
Da ,Cora din pacate...
Stars,eu nu sper la asa ceva...nu pot...
Am comentat cu intarziere, ce e drept, la postul tau despre copii si lipsa lor de interes.
Acum am citit ce-ai scris...azi toata ziua am fost acolo....
Asa este...cumplit...
Sa dea Domnu sa trecem cat mai tarziu prin ceea ce au trecut prietenii nostri!!
Elite, e extrem de dureroasa pierderea cuiva drag, de neegalat cu alta suferinta.
Atunci vorbele sunt de prisos, doar gesturile de sustinere, incurajare si afectiune din partea celor apropiati pot alina cutremurul sufletesc.
Cand trecem prin momente grele, ce rezoneaza grav in sufletul nostru, ne intoarcem la credinta si la reevaluarea vietii ce ne sta in fata, sporind valoarea clipelor.
Mult senin pe cerul tau sufletesc!
Gina,niciodata nu e prea tarziu.Oricum pe mine ma bucura orice randulet scris de tine.O zi frumoasa!
Dana,ce am scris,am scris cu gandul la Emi,la Tudor,la Mihaela...Pentru ei,imbratisarile mamei sunt...
amintiri
Pescarusul meu drag,ar fi bine ca macar in ceasul al 12 sa iubim,sa pretuim,sa cinstim,persoanele dragi.Dar oare facem acest lucru?...
Cei dragi nu mor niciodata pentru ca o parte din ei raman in inima noastra pentru totdeauna.
chiar asa este..ai dreptate!
Trimiteți un comentariu