luni, 12 ianuarie 2009

Epoca de aur

Imi place ori nu, eu am fost copil al "epocii de aur".Asta inseamna ca am trecut prin faza soimilor patriei, a pioneriei, a u.t.c-ului si, daca nu venea revolutia intram obligatoriu in mandrul nostru partid.

Deoarece situatia financiara a parintilor mei era destul de buna, acea perioada nu m-a inrait(nu acelasi lucru pot spune despre sotul meu) asa ca am trait cu inocenta copilariei toate clipele.Imi doream sa fiu comandanta de grupa, detasament chiar si de unitate am fost nu pentru ca imi placea sefia ci pentru ca aceste functii, mai mult decat premiile, imi rasplateau rezultatele scolare. Acele organizatii de pioneri, erau foarte bune...Nu cred sa mai fie copil in ziua de azi care sa simta ceea ce simteam eu cand la comanda"unitate pentru intampinarea drapelelor :drepti"salutam steagul Romaniei.Aceeasi emotie puternica ma incearca si azi cand aud imnul tarii la inceperea unui meci de fotbal .

Anii de liceu insa nu m-au implicat foarte mult in activitatea Utc-ista. Nu mai retin decat acele costume albastre de premilitara pe care le imbracam destul de rar, orele de pregatire pentru apararea patriei si desigur acele ore de la 7 dimineata unde se facea informarea politica...Le faceam fara prea multe comentarii...Dar, tot de atunci retin practica agricola de la inceputul fiecarui an...Autobuze uneori mizere ne transportau la cules rosii, struguri...Si iar o sa va uimesc spunandu-va ca imi placeau...Cantam in autobuze, murdari si totusi frumosi.Legam prietenii ....eram tineri si nu mai conta nimic.Nu pot trece mai departe fara a aminti de bentita pe care, o purtam chiar daca aveam 18 ani....Toate aceste lucruri si-au pus amprenta pe viata mea...Nu aveam ce vedea la TV dar cumparam carti la pachet si citeam in draci, mergeam la cinematograf si la spectacole...

Daca va mai amintiti ceva din acea perioada...va astept

4 comentarii:

loristiuj spunea...

O, da... şi eu îmi propusesem să scriu despre asta da n-am mai reuşit. Deci,
- informarea politică - răspundeam de chestia asta în şcoala generală. Mama îmi făcea textele (de prin Scânteia), eu citeam fără să înţeleg nimic (noroc că talentul oratoric în avem de pe atunci;
- chestia cu drapul - adevărat - şi eu aveam aşa nişte furnicături patriotice...;
- bentiţa şi cravata de pionier - dacă uitam vreuna acasă nu mă primeau în şcoală...;
- practica agricolă - am fost la cartofi şi la porumb - munceam de rupeam (în condiţiile ăn care acsă nu făceam nimic :-), dar ai dreptate, ne distram pe rupte.

Acuma ce să zic, nici eu nu am dus foametea, dar am trăit un frig umilitor în apartament, am învăţat să scriu la lumânare şi cu mănuşi pe mână, dormeam îmbrăcată de parcă mergeam la săniuş şi am luat o palmă de la tovarăşa care răspundea cu pionierii când a venit Ceauşescu la Botoşani, încât în mintea mea de copil de 11 ani a încolţit ideea că ceva nu e în regulă cu sistemul... Şi multe nu erau în regulă!

Da, multe lucruri erau bune şi educative în felul lor, dar cele mai multe erau îngrozitoare... părerea mea! :-)

loristiuj spunea...

erată: era vorba de:
- drapel (drapul)
- ăn este în
- acsă este acasă
Iar e dimineaţă, iar nu am suficientă cofeină în sânge... :-(

Dana spunea...

SUUUUPER PRACTICILE AGRICOLE!!!!
Prietenii,discoteci!!!!!
Tin minte ca fratele meu a implinit 18 ani in practica agricola la Tomesti!!
Atunci,cel care avea in grija celebra cantina de la Tomesti,le-a facut cadou tuturor celor care implinisera 18 ani in perioada in care erau la practica,o masa festiva,cu cadouri(carti)foarte bune si ....cate o poezioara pentru fiecare!!
Si acum mi se face pielea de gaina cand imi amintesc ce-i scrisese fratelui meu!
Super!F.frumos!!!Era foarte talentat domnul respectiv la poezioare.....
Am avut si momente de care nu vreau sa-mi amintesc din practica agricola.....dar au fost si momente frumoase!!
Nu trebuie renegat chiar totul de atunci!
As avea cateva de spus si de calitatea invatamantului din acea perioada,dar asta e o alta poveste..

elite spunea...

Lori,asa cum am spus,eu nu am fost foarte afectata de sistem.Sobele noastre de teracota duduiau si singurul care comenta era tata"prea cald in camera asta".Saraca mama,astepta sa se culce si apoi mai aducea un lemn gros la mine in camera....Singurul frig pe care l-am suportat era la scoala.Lipsa curentului electric o suplineam cu o butelie cu bec, faina...Iar mancarea, ce sa mai zic aveam de toate de la ciocolata chinezeasca pana la portocale si navete de pepsi.

Danilica, trebuie sa recunoastem ca Adicica inspira pe oricine...Te uiti la el si muza vine...