marți, 19 ianuarie 2010

Voi mai aveti timp?

Cat din cele 24 de ore ne gandim doar la noi?
Pe ce loc suntem noi,pentru noi?
Daca as face o ierarhie proprie ,ar arata cam asa:copil,familie-sot,parinti,servici,lupta pentru existenta si...eu.
Undeva pierduta intre griji,planuri,proiecte abandonate sau in derulare,intre calcule,aproximari, presupuneri,impliniri,deziluzii si sperante.Ma gandesc la mine doar atunci cand imi este rau(si nici atunci cat ar trebui).Imi spun mereu ca...mai e timp...altadata...pentru mine...
C. Neil Strait: “O viaţă trăită în tensiune şi activitate intensă cere odihnă şi timp liber. Timpul liber recrează şi înoieşte. Timpul liber trebuie folosit pentru a gândi gânduri noi, nu pentru a-ţi face griji pentru necazuri vechi.”

6 comentarii:

Geanina Codita spunea...

Bună întrebare. toţi o punem în anumite momente ale vieţii.

vorbind strict despre mine, spun fără să stau pe gânduri că pot fi înlocuită în orice clipă de oricine din afara familiei. Din sufletul celor dragi...niciodată...

E bine să te gândeşti mai mult la tine, draga mea.

Dacă tu eşti bine şi cei dragi ţie o vor duce minunat.

Ana-Maria spunea...

Ar trebuie sa schimbi un pic viziunea asta...mai bine mai tarziu decat niciodata...Eu,da,am ajuns abia de vreo 2 ani sa inteleg ca si eu exista pe lumea asta , printre atatia oameni dragi mie si altii...si,zau,e bine si parca si ceilalti au inceput sa ma vada...

loristiuj spunea...

în ultimii ani am înlocuit (şi la job şi acasă) timpul liber cu timpul de calitate... adică prefer puţin timp liber, dar folosit eficient şi pe placul meu... la fel e şi cu timpul din cuplu :-)

de obicei timpul meu pentru mine e când citesc.

elite spunea...

Ce frumos ai spus Geanina...asa este din sufletul celor dragi..niciodata...

Ana Maria,ce sa zic poate mi-o veni si mie mintea la cap.

Lori bine ca-ti iese asta cu eficienta...

Julie spunea...

Cred ca multe dintre noi, femeile, ne regasim in ceea ce ai scris. Din pacate! Adevarul este ca si timpul e din ce in ce mai scurt si nu ne mai ajunge nici macar pentru treburile de la serviciu si cele casnice, daramite pentru noi. Nu stiu cum putem gasi remediul la asta...

Uite, putem sa ne consolam ca timpul pe care il alocam scrierii si citirii blogurilor, este de fapt timp pentru noi.

elite spunea...

Julie cred ca raspunsul sta in fiecare dintre noi...la un moment dat fiecare ar trebui sa hotarasca ca a sosit momentul