marți, 19 ianuarie 2010

Parinti...copii....

O noua intalnire cu parintii elevilor mei....
Ma asteptau acolo,in sala de clasa,mult mai cuminti decat elevii mei.In numar destul de mare,m-au ascultat rabdatori,fara sa ma intrerupa...fiecare se gandea oare cand voi vorbi despre copilul sau...
Au auzit lucruri stiute si nestiute,au oftat,si-au pus intrebari...Le-am vorbit despre indiferenta copiilor lor,vizavi de scoala,de educatie...le-am vorbit despre tupeu si smecherie,despre acel respect care parca a murit odata cu epoca de aur...
Nimeni nu m-a intrebat nimic...la sfarsit cativa parinti au ramas...Tristi si neputinciosi si-au notat absentele,notele...au aparut lacrimile,lacrimi grele de mama...M-am intors acasa ravasita...si undeva in suflet au aparut si la mine lacrimi..poate as fi putut sa fac mai mult pentru ei...nu stiu...

5 comentarii:

starsgates spunea...

E greu elite şi ca părinte şi ca profesor dar nici copiilor nu le este uşor.

Julie spunea...

Am senzatia ca ii pierdem din ce in ce mai mult pe copii din mana. Probabil ca le-am ingaduit prea multe libertati, atat ca parinti, cat si ca profesori.

Zilele trecute am fost oripilata de ceea ce mi-a povestit Andrei ca se vorbeste la el in clasa (e de abia in clasa a cincia). Niste baietei, ca nu le pot spune altfel, vizioneaza filme porno si apoi vorbesc numai obscenitati, deseneaza pe banci, adreseaza cuvinte urate unor profesoare mai tinere si colegelor de clasa ...

A fost pentru prima data in viata cand am sunat pe diriginta (pana acum n-am sunat vreodata la vreun cadru didactic,nici de-al Dianei, nici de-al lui Andrei, mai ales pentru a "turna"), dar am considerat ca e prea grav sa las sa continue porcaria aceasta. Nu vreau ca fiul meu sa fie martor la aceste lucruri oribile. Macar atat sa fac pentru el si pentru ceilalti copii de bun-simt din clasa.

Se pare ca dupa telefonul meu au fost chemati parintii la scoala si momentan copiii respectivi s-au mai potolit.

Evident, e vina noastra, a parintilor, ca nu ne cunoastem copiii (ce preocupari au, ce obiceiuri, ce anturaj etc) si poate si a profesorilor pentru ca nu mai sunt la fel de severi ca altadata.

Dar chiar asa, Elite, de ce nu mai sunteti asa cum erau profii nostri, in fata carora aveam respect si teama?

elite spunea...

Stars,sunt de acord..pentru noi de ce era mai usor?

Julie,finalul randurilor tale a atins un punct extrem de sensibil...De ce nu mai sunt eu,profesoara de azi, la fel cum eram in urma cu 15 ani? E foarte simplu si in acelasi timp trist:societatea a degradat cuvantul scoala si cuvantul dascal.Se mai potriveste azi acel "ai carte ai parte?"nu,nici pe departe.Copii si parinti au fost intoxicati cu drepturi,cu ceea ce au voie si ce nu au voie dascalii...Au devenit traumatizati de scoala,de profesori dar nu sunt traumatizati de manele,de alcool si tutun,droguri...Ar fi multe de spus...parerea mea este ca nu va mai fi niciodata la fel...

starsgates spunea...

Chiar mă gândeam zilele trecute la această întrebare, elite.:)
Nu ştiu, eram inclusiv şi sâmbătă la şcoală, dar parcă era mai multă siguranţă din multe puncte de vedere.
Erau mai puţine scimbări în învăţământ...

Dana spunea...

Offfff!!!si iar ooffffff!
Atata pot sa zic!