miercuri, 27 ianuarie 2010
Generatii de sacrificiu
Cu siguranta,fiecare dintre noi,ne-am considerat a fi "generatie de sacrificiu".Personal am auzit aceasta expresie prin clasele mici.Nu intelegeam atunci mare lucru...
Purtam bentita si uniforma,mergeam la concertele Angelei Similea si ale formatiei Savoy,ascultam la radio joia Cenaclul Flacara,ma uitam la teatru TV martea si citeam cam tot ce-mi pica in mana.Nimic din toate acestea nu-mi pareau a fi un sacrificiu....
Fiecare zi incepea prin intonarea imnului,aveam ore si uniforme de PTAP(pregatire pentru apararea patriei),dirigentia era informare politica si participam cu mic cu mare la manifestatiile de 23 august si 1 mai.Adunam rosii si struguri la inceput de an in practicile agicole,colectam sticle,maculatura si fier,sambata aveam ore si duminica varuiam bordurile si trunchiurile copacilor...Nimic din toate acestea nu-mi pareau a fi un sacrificiu....
In clasa I invatam in mai multe schimburi,eram in jur de 40 in clasa,uneori era frig dar, stiam ca in clasa a VIII-a voi da treapta I si am avut timp sa ma pregatesc,apoi urma,dupa un program bine stabilit treapta a II,examenul de bacalaureat si admiterea la facultate.Toate erau asa de ani si ani...De ce sa fi fost pentru noi altfel?
Daca erai atent in jurul tau observai ca medicii,profesorii de mate si fizica , inginerii au o viata buna,decenta.Si atunci,daca-ti doreai,te pregateai si alegeai... Nimic din toate acestea nu-mi pareau a fi un sacrificiu...Era viata noastra,cu greutati, bucurii,impliniri,sperante....Se pare ca asemeni mie au mai gandit si altii la fel...Motiv pentru care s-au cautat in permanenta ingredientele necesare obtinerii generatiei de sacrificiu "ideale"
Ma tem ca nu suntem departe...Credeti ca apartineti unei generatii de sacrificiu?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
12 comentarii:
Am rememorat acele vremuri care în acel moment aveau farmecul lor.
Toţi am auzit sau am considerat că facem parte din "generaţia de sacrificiu", important este că am rezistat "intemperiilor" de tot felul.
Te îmbrăţişez cu toată dragostea, draga mea!
Da. Si daca? Ce mai conteaza? Pentru cine?
Frumoase vremuri dar melancolia nu ajuta la nimic... Realitatea ne bate la fundul gol!
Fiecare perioada are avantajele si dezavantajele ei.Mie una mi-a placut.Ma distram foarte bine si atunci..
Geanina,acele vremuri sunt parte din noi...Ganduri bune spre voi!
Gina,doar pentru noi sa mai conteze..Incet ,incet devenim istorie...
Exact asta doream sa spun Simion.Eu cred ca generatiile de azi cu tot modernismul lor sunt sacrificate mai mult decat ale noastre.Parca pe noi nu se faceau experiente de genul uite teza unica,nu e teza,uite capacitatea....
Dyanna si mie...mai intoarce Doamne roata...
Ce sacrificiu? ce vremuri...eram tineri si frumosi.
Acum da ,traim vremuri de sacrificiu!
Kis,bun venit!Asa este tineretea noastra a fost presarata cu tot felul de evenimente.Azi,azi nimic nu mai este la fel...
In afara de ceea ce ai scris tu, mai erau si acele cozi la care ne trimiteau parintii sa stam pentru a avea unt, sau ratia de zahar si ulei, sau portocale si banane, sau bomboane cubaneze... Statul la cozi mi se parea un sacrificiu, intr-adevar. Restul, nu era chiar un sacrificiu, pentru ca eram impreuna cu ceilalti copii si, pe langa muncile practicii agricole sau industriale, ne si distram.
Eu imi amintesc cu placere de acele vremuri!
Bineinteles...nu chiar de toate cele imi aduc aminte cu placere,dar....eram tineri si frumosi,viata era a noastra!
Chiar daca atunci ne-am sacrificat timpul liber am facut-o fiinca aveam un tel,un scop pentru care sa ne sacrificam...,dar acum am ajuns sa fim sacrificati de cei care ar trebui sa ne asigure macar un trai decent...mi-e sila de mizeria care s-a abatut asupra scolii romanesti.
Azi simt ca toate sacrificiile noastre nu au nici o valoare,din pacate...
nu stiu daca-s vremuri de sacrificiu sau nu ..stiu doar ca-s vremuri grele..
Mi-a placut mult postarea!
Julie daca e sa privim optimisti,la acele coze ne intalneam cu prietenii,mai jucam un fazan,mai discutam de una,de alta...Daca e sa fim realisti erau ,cel putin pentru unii dintre noi,vremuri extrem de grele...Si azi,e la fel...
Danilica,asa cum spuneam...tineri si nelinistiti
Angi ai prins esenta randurilor mele.Munceam ce-i drept dar vedeam cumva luminita de la capatul tunelului.Azi spun "invata" si primesc deseori intrebarea "ptr ce?"
Emanuel,ma bucur ca randurile mele si-au facut loc undeva in sufletul tau.Pentru unii sunt simple povesti,pentru altii,asa cum s-a si spus reprezinta tineretea...
Trimiteți un comentariu