joi, 11 decembrie 2008

EXCESUL DE ZEL

Eu sunt unul dintre parintii care traieste la intensitate maxima viata de elev a copilului sau. Il ajut la teme, il ascult, impreuna faem planuri de viitor. Este modul prin care ne-am apropiat foarte mult. Poate din aceasta cauza succesele sau insuccesele lui scolare au pentru mine un impact foarte mare.

14 iunie 2008...Ultima zi de scoala...Cartile obosite asteapta sa fie predate iar gandurile copiilor pleaca spre destinatii de vacanta. Mediile, chiar daca nu sunt incheiate in totalitate sunt socotite si ierarhiile stabilite. O distinsa dna prof. are alta parere...Asculta toata clasa si, asa cum era de asteptat mediile se strica, iar la cei ambitiosi lacrimile deja apar in ochi.( e bine sa stiti ca in aceasta clasa cu 9,81 s-a luat ultima mentiune ). M-am intrebat atunci "de ce ?" dar sincera ,nu am gasit nici un raspuns.

Decembrie 2008..aceeasi clasa, aceeasi prof. care din pacate acum preda doua obiecte...perioada tezelor... Cand eram eleva, inaintea fiecarui examen aveam o perioada cand ma ocupam doar de materia respectiva si mi se parea normal..azi aceste teze se dau fara o pregatire prealabila a timpului .Deci elevii trebuie sa se pregateasca la toate obiectele si , in plus sa mai faca si suplimentar. Intrebarea mea este cand? Unii prof au fost foarte intelegatori dar...

De ce sa nu dam noi proiecte stufoase care trebuie predate cu o zi inaintea tezei la mate? De ce sa nu facem noi...exces de zel sa umplem cataloagele de 4 si apoi sa afirmam" pe mine ma intereseaza obiectul meu, nu-mi pasa de teza" Cat de pedagogic sau mai bine zis cat de omenesc este?

Acestor colegi profesori nu le doresc decat sa aiba parte la randul lor de prof identici pentru copiii lor...Tema proiectului se referea la discriminare.....

3 comentarii:

Anonim spunea...

Draga mea,abia astept sa ne intalnim sa-mi povestesti.....ce s-a intamplat..
Perfect pus titlul..."excesul de zel"....
La scoala la care invata fata mea,nu am intalnit aceasta...anomalie
De multe ori mi-am zis:copilul meu munceste mai mult ca mine...5-6 ore la scoala,apoi iar macar 3-4 ore acasa....
Cati profesori isi pun aceste intrebari???
Cati profesori se daruiesc cu tot sufletul elevior lor ,asa cum faceti tu si Emi??
Cati profesori fac pregatire cu elevii lor,GRATUIT,sacrificandu-si din putinele ore libere,cum faceti voi????
FFF putini!!!!
Dar...mai pun o intrebare...cati profesori sunt atat de iubiti de elevii lor asa cum sunteti voi????
La cati dintre profesori se gandesc elevii lor cu atata drag,chiar dupa ani buni de absolvire????
Tot la fffff putini....
Aveti dragostea si respectul elevilor vostri...asta e tot ce conteaza....
Restul....sa ramana cu proiectele lor stufoase si,poate,se vor gandi candva ca
elevul din fata lor e inca un copil care are nevoie si de putin timp liber....macar putin......

loristiuj spunea...

Dragă Elena,
(asta e un fel de scrisoare :-)
Vreau să-ţi spun că ai un copil extraordinar, care munceşte foarte mult şi te iubeşte. Ce mai vrei???
Mai vreau să-ţi spun că şi aceşti profesori, care te chinuie deşi tu ai teză, au rol foarte important în formarea noastră. Ne arată că viaţa nu e un şir de favoruri... şi sunt o mică mostră de viaţă reală... Adică, s-a putea ca Mădă, când o să aibă vreo 25-30 de ani să fie la serviciu, să-i nască nevasta, iar şefu şă nu-i dea voie să plece până nu-şi termină proiectele. Cum ar fi trăiască atunci prima frustrare?!?! Lasă-l să trăiască acum acest tip de situaţii, iar la 25-30 de ani va fi pregătit să le facă faţă mult mai bine.
Gândeşte pe termen lung ... orice vorbă, orice gest, orice privire dezamăgită pe care i-o arunci pentru 9.80 se va reflecta în privirea lui când va avea 30 de ani. Merită?
Asta voiam să-ţi spun! Ne vedem peste vreo oră la şcoală! :-)
Cu drag,
Loredana

loristiuj spunea...

A, şi dacă-mi spui că o să văd eu cum o să fie când o să am copii personali... mă supăr pe tine definitiv :-)

http://vorbimromaneste.wordpress.com/