miercuri, 10 decembrie 2008

SCRISOARE CATRE MOS CRACIUN

Draga Mosule..Iti scriu de pe acum, pentru a avea timp sa citesti si..sa te bucuri.
Ai avut mereu grija de visele copilariei mele....Jucarii minunate mi-ai asternut sub brad, carti pe care doar tu stiai ca le doresc , hainute si bijuterii cu toate ti-ai incarcat sacul si apoi te-ai oprit in casa mea...

Daca ma gandesc bine mi-ai adus chiar si sotul intr-un decembrie 1990..Atunci ai considerat tu ca e timpul s-o rup cu trecutul, sa nu mai traiesc nici macar o secunda de singuratate...Si bine ai facut..

Din 1995 incoace m-ai transformat in mesagerul tau, m-ai invatat sa daruiesc copilului meu darurile de la tine....m-ai invatat sa citesc bucuria de pe chipul unui copil...

Prin 2000 si ceva, cand situatia mea financiara era mai mult decat precara, cand bucuria de a te revedea se transformase in tristete atunci mi-ai daruit...o boala...din senin nu mai era important decat sa ma scol a doua zi...sa mi se explice acele dureri monstruoase...M-ai lasat sa ma zbat intre viata si moarte pentru a intelege ca sanatatea mea si a familiei mele este un dar...cel mai pretios dar. De atunci m-am bucurat mai mult de viata...

Acum, in incheiere nu-ti cer nimic...Am tot ce-mi trebuie...Vreau doar sa-ti multumesc ca existi, ca intretii vesnic tanar spiritul Craciunului, ca reusesti sa daruiesti cu bucurie si saracului si bogatului..

Un comentariu:

Dana spunea...

Si tot intr-un Decembrie l-am cunoscut si eu pe Tudor......
Ca de obicei ma lasi fara cuvinte.....
Asa e...sanatatea e cel mai de pret dar......